Într-o zi de vară, pe Strada Melodiei nr. 16, nu bătea nici vântul. Doar porumbeii cazați sub logoul clubului făceau zgomot. De pe strada părăsită de studenți au intrat doi tineri: Vlad, un băiat energetic, proaspăt tuns, și Robert. Nu știam pe atunci că aveam să-i cunosc pe singurii elevi adulți din istoria clubului. Povestea are și o veste bună. Am aflat imediat că Robert este jucător experimentat de bridge și că în Iași funcționează un club important, similar cu Locomotiva din București.
Trezit din vis, mi-am adus aminte că obișnuiam să joc și eu bridge.Un joc de cărți extraordinar, pierdut în zgomotul erei moderne, s-a întors în viața mea cu certitudinea că nu ne vom mai despărți.
În scurt timp, clubul și-a mutat turneul săptămânal la noi, la club.
